Probabil cu totii stim cine este Adelin Petrisor si de vorba aia “de ce?”. Probabil toti stim si ce a facut Adelin in televiziune, toti stim ca a transmis din zone de conflict, stim ca avea transmisii in direct cu avioanele survoland deaspura lui si cu focuri de arma in spate, toti l-am vazut pe Adelin cu acei ochelari mici pe ochii mici si toti i-am simtit curajul mare, inima mare si tare care se zbatea in pieptul acestui barbat fragil la prima vedere. Toti ne-am intrebat: ce il motiveaza pe Adelin sa isi puna asa viata in pericol? Cat de mare poate fi pasiunea pentru ceea ce faci ca sa fii capabil de asemenea sacrificii?

Ani de-a randul, cu Adelin trecut de la un post TV la altul, cu Adelin transmitand din Iugoslavia, Irak, Israel sau Afganistan, in toti acesti ani nu am stiut exact ce se afla in spatele acelor minute de direct sau in spatele inregistrarilor cu proiectile pe fundal.

Dar am aflat din acesta carte, in care Adelin cu un altfel de curaj de data aceasta, vorbeste despre razboiale sale si este perfect indreptatit sa le numeasca ale sale, pentru ca de la ideea plecarii, la solutia finantarii, la deplasare si la documentarea propriu-zisa, aceste razboaie au fost pe drept ale sale. Iar sa triesti un razboi nu poate fi decat o experienta pur personala, daca nu e personala, atunci e istorie.

Cartea cuprinde 10 povestiri de pe front, de pe cel de dinaintea plecarii si despre fontul de lupta cunoscut. Ai tendinta sa le simti la fel de periculoase, daca batalia de pe frontul din fata sefului sau a finantatorului nu a fost castigata, frontul propriu al transmisiei nu ar mai fi existat. Pentu ca, da, din pacate aproape niciodata nu a fost ideea televiziunii sau a departamentului de a-l trimite pe Adelin la razboi ci a fost mai mereu ideea sa. Ei mereu nu-i dadeau bani, el mereu cauta solutii si oameni dispusi sa-I plateasca deplasarea. Acum stand si gandindu-ma la ipocrita expresie “trimisul nostru special in Irak/Afagnistan/etc… Adelin Petrisor” o vad ca pe o chestie pompoasa si mitocana.

Cu Adelin la razboi toate aceste posturi TV au avut rating-uri uriase, iar oameni au vazut si auzit o stire “buna”, de calitate, de la un “corespondent de razboi” nu de la un cvazi reporter care se da mare in apa mica. Cu Adelin la razboi lumea uita de propriile nenorociri si asculta cu respiratia taiata relatarile de pe campul de lupta. Cu aceeasi respiratie taiata am citit si eu cartea, nu poate sa nu te impresioneze, nu te poate lasa indiferent nici daca ai fi de piatra, probabil ca daca as fuma, as fi fumat si eu alaturi de Adelin toate acele pachete de tigari de care aminteste, toate acele tigari fumate cu patima si poate mereu acea tigara care putea fi ultima.

M-a impresionat cartea si mi-a dat de gandit, nu literar (caci este evident ca aceasta carte este scrisa intr-un desavarsit stil jurnalistic si atat) ci uman, calitatea povestilor de viata este una ridicata, nu ai ce sa reprosezi povestii, redarii ei, este perfecta si foarte adevarata. Felul in care Adelin spune povestea razboiului te face pe tine ca dintre pagini sa te transporti direct acolo, sa simti sudoarea rece la tample, iar inima sa o ia razna, intr-un mod nebunesc.

Articol scris de  Celina Bianca

Colectie: Ego. Publicistica
Autor: Adelin Petrisor
Anul aparitiei: 2010
Format: 120×185
Pret: 24.95