Pe apa sambetei - Ileana Vulpescu
Mar.18, 2009
Cartea saptamanii 18.03 - 25.03.2009
Unii oameni traiesc de la-nceput sub semnul deosebirii dintre dreptate si recunoastere ei, incit isi duc viata ca actori ai unei tragicomedii, careia ii sint si spectatori. Prea obisnuiti de propria conditie, isi dau seama de inutilitatea efortului de-a indrepta lumea, actionind singuri. Unii sint astfel de “intelepti”; altii -simulanti si arivisti: niste “hopa-mitica” ai tuturor timpurilor.
Eroina se confrunta permanent cu o dilema existentiala: revolta sau acceptare a destinului. “Fericiti facatorii de pace”, afirma Biblia.
Fericiti si demni de respect. Nefericiti cei care cred c-o vor afla undeva, cindva, replica viata…
Despre autor:
Ileana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoesti, judetul Dolj) este o prozatoare si romanciera românca. Este sotia poetului si traducatorului Romulus Vulpescu. Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversatiei care a reusit sa ajunga best-seller înainte de 1989.
Opera
- Ramas-bun (roman) , Editura Cartea Româneasca, 1975;
- Arta conversatiei, Editura Cartea Româneasca, 1980 ; Editura Arta Grafica, 1992,1994 ; Editura Logos, 1993
- Saruta pamântul acesta (roman), Editura Cartea Româneasca, 1987;
- Ramas-bun casei parintesti (roman), Editura Arta Grafica, 1990;
- Carnetul din port-hart (roman), Editura Eminescu, 1996;
- Candidatii la fericire (proze), Editura Tempus, Ploiesti, 2002;
- Arta compromisului (roman) , Editura Tempus, Ploiesti, 2002 ISBN 973-85140-3-7; 2007;
- De-amor, de-amar, de inima albastra, 2005;
- Viata, viata, legata cu ata (roman), Editura Tempus, Ploiesti, 2007;
- Pe apa sambetei (roman), Editura Tempus, Ploiesti, 2009;
Puteti cumpara aceasta carte la pretul de 33 lei (35 lei) de la urmatoarele librarii:
CONCURS: Scrieti o opinie despre Ileana Vulpescu si cartile sale (minim 30 cuvinte) si primesti gratuit, prin tragere la sorti cartea Pe apa sambetei.
Se va premia un singur participant, va conta foarte mult calitatea opiniilor.
Concursul are loc in perioada 18.02 - 25.03.2009. Castigatorul este anuntat pe data de 26.03.2009.








Martie 19th, 2009 on 9:19 pm
Am auzit de Ileana Vulpescu in urma cu 2-3 luni, initial nu imi zicea nimic numele ei, dar cand am aflat ca este sotia marelui poet Romulus Vulpescu mi-am dat seama ca merita mai multa atentie din partea mea. Am cautat niste carti de ale ei la noi in librarii, dar cum orasul meu este foarte slab la acest capitol, nu am gasit. Iar ca sa fac comanda pe internet trebuie sa fac o comanda mai mare… Imi doresc foarte mult cartea ei “Pe apa sambetei” suna foarte bine.
Martie 20th, 2009 on 9:27 am
V-AM ADMIRAT INTOTDEAUNA CARTILE
UNEORI LE RECITESC CU PLACERE
ARTA CONVERSATIEI A FOST O CARTE DEOSEBITA PT MINE
MULTA SANATATE VA DORESC SI CAT MAI MULTE CARTI
CU STIMA
ANA VALERIA
Martie 20th, 2009 on 9:39 am
Singura carte pe care am avut ocazia sa o citesc de aceasta autoarea a fost De-Amor, De-Amar, De Inima Albastra. M-a impresionat, m-a suprins si mi-a placut simplitatea cu care iti dezvaluie adevaruri atat de clare. Iti deschide ochii asupra unor lucruri de care erai constient, dar pe care nu le-ai considerat niciodata prea importante incat sa le dai atentie.
Martie 20th, 2009 on 11:30 am
Buna ziua!
Prin prisma cunostintelorr de literatura ale surorii mele am descoperit “ARTA CONVERSATIEI” , nu zic ca mi-a placut foarte mult, ci spun ca nu am lasat cartea din mana pana nu am terminat-o.
Dialogul sau monologurile, povestirile, erau clare, cuvintele folosite sau mai bine spus expresiile erau si sunt foarte potrivite pentru orice generatie. Bunul simt al autoarei se evidentia foarte frumos chiar si prin personajele care doreau sa exprime mai “colorat” unele intamplari. Plus ca autoarea te face parca sa fii alaturi de familia aceea , sa traiesti cu ei o data.
Cartea citita ma face sa cred ca si urmatoarele carti vor fi la fel de interesante.
Martie 20th, 2009 on 1:08 pm
Primul contact cu Ileana vulpescu a fost “Arta conversatiei” pe care am citit-o prima data cand aveam 16 ani (1991). Mi s-a parut fascinanta, pur si simplu nu imi venea sa o las din maini.
In perioada respectiva, o prietena a venit pe la mine si vazand ce citesc, a citit si ea o pagina. Dupa ce a terminat, a spus ceva de genul “Nu am inteles nimic, nu stiu cum poti sa citesti asa ceva”.
Atunci am realizat doua lucruri: Ileana Vulpescu nu era o autoare de romane facile si, implicit, nici eu nu eram o degustatoare de astfel de romane (la acea varsta, aceasta descoperire mi-a magulit un pic orgoliul); a doua “revelatie” a fost ca, din pacate, prietena mea nu era prea dotata intelectual: cum putea sa spuna ca nu a inteles nimic - eu intelesesem totul (alta tresarire de orgoliu a unei adolescente de 16 ani).
Martie 20th, 2009 on 10:21 pm
Multumesc doamna Vulpescu pentru decizia de a scrie aceste carti de suflet… minunate .Am recitit de multe ori “Arta conversatiei” nu ma mai satur sa va sorb cuvintele si gandurile launtrice. Daca ar citi mai multi oameni cartile dv am fi cu siguranta mai luminati si mai iubiti de Dumnezeu.
Martie 24th, 2009 on 10:55 am
La fel ca multa lume am citit si eu “Arta conversatiei” si pot sa spun ca are un loc special in inima mea. Mi-a placut gandirea eroinei, felul in care reusea sa treaca peste obstacolele vietii. De cand am citit-o mi-am dorit sa pot aplica macar o parte din filozofia ei si trebuie sa recunosc ca m-a ajutat sa ma ridic de jos, sa ma scutur si sa pornesc mai departe atunci cand viata imi mai punea o piatra in cale…. E o carte pe care nu ma satur sa o recitesc.
Multumesc doamna Vulpescu ca mi-ati bucurat sufletul si ca m-ati invatat cum sa lupt!
Aprilie 16th, 2009 on 1:22 pm
Niciodata nu ma satur sa recitesc Arta conversatiei. Recunosc ca am citit-o prima data la 15-16 ani si mi-a leganat sufletul ca nici o alta carte. Am citit-o cu lacrimile pe obraz atunci si,acum, dupa atata timp, inca mai imi curg lacrimile cand o recitesc. A fost o lectie de viata pentru mine si, cand ma simt trista, deprimata, doborata citesc Arta conversatiei. Gasesc in ea puterea de a merge mai departe si-mi alina intotdeauna sufletul.
Cititoarelor carora le-a placut Arta conversatiei le recomand si Panza de paianjen de Cella Serghi.
Mai 25th, 2009 on 9:31 pm
O iubesc mult pe doamna Ileana Vulpescu. Acum ceva ani (destui), in adolescenta, dormeam cu cartea dansei sub perna. Stiam pagini intregi pe de rost (si va asigur ca atunci cand o carte ti-e draga pana-n maduva oaselor e simplu sa ti se lipeasca de minte si sa nu o mai poti uita). De-ar fi vreodata sa plec pe o insula pustie, as strange un pachet cu cartile dansei si l-as lua cu mine.
Mi-am cumparat si am citit Pe apa Sambetei dar mi-as mai dori una ca sa o pot da la randul meu unor oameni pentru care ar fi o bucurie speciala.
Sa fiti sanatoasa doamna si sa mai scrieti pentru ca fiecare carte a dumneavoastra e o sarbatoare a sufletului.