O suta unsprezece (111) „luari de cuvant” despre Clujul de ieri, de azi si de maine.

Volum editat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania cu prilejul Centenarului Societatii Scriitorilor Romani/Uniunii Scriitorilor din Romania, in cadrul proiectului Scriitorul in cetate, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor.

Reproduce imagini din arhiva Bibliotecii Judetene „Octavian Goga” Cluj, din arhiva personala, dar si din colectiile autorilor inclusi in volum. Fotografiile Clujului de astazi, vazut de sus, sunt opera tanarului artist-fotograf Stefan Socaciu. Cateva imagini sunt preluate de pe internet (wikipedia; un excelent album Clujul vechi a postat clujeanul Pavlic).

Irina Petras: Planuiam de mult un astfel de album. Cred ca s-ar putea alcatui o enciclopedie a Clujului. Cartea de fata e un prim pas. Poate ca, rasfoindu-l, mai multi vor crede ca merita sa puna la cale o mare Carte a Clujului de ieri si de azi. Poate si de maine. Cele cateva texte semnate de ne-scriitori sunt o proba ca proiectul nu e chiar utopic. Am cerut tuturor sa scrie despre Clujul copilariei, al studentiei, despre Clujul de odinioara, dar si de azi, cu accent pe locuri, nu pe oameni, chiar daca cele doua „elemente” nu pot fi despartite, ele „facandu-se” unul pe altul. Textele celor peste o suta de martori cartografiaza Clujul tuturor din cele mai neasteptate perspective, cu tonuri diverse, in culori de la trandafiriu la negru-cenusa. Marturiile contemporanilor primesc, ici-colo, accentele unor cuvinte de demult, cateva dintre ele – prilej de meditatie. In cazul unor Horia Stanca, Ion Negoitescu, Aurel Gurghianu, Mircea Zaciu, Aurel Sorobetea, franturile reproduse aici tin locul unei invitatii la re-lectura.

In cetate, spatiul e consolidat de inaintarile oamenilor spre locurile lor de consumat timp existential. Mersul lor insusi construieste spatii, e un spatiu de enuntare (De Certeau), un element al retelei spatiale numita oras, cetate. Locuitorii „tes locurile laolalta prin viermuiala lor”, lucru cu atat mai valabil cu cat asezarea omeneasca (aglomerarea urbana) e mai mare, mai intinsa.

Motoul antologiei: Lucian Blaga: „Lumina a crescut enorm la Cluj…”
Iata cateva spicuiri, in ordine alfabetica. O incitare la lectura:

* Valeriu Anania: “Se reinfiintase si Asociatia Scriitorilor Romani din Ardeal, al carei presedinte era tot Victor Papilian si in care fusesem cooptat si eu, ca membru. La sezatorile literare publice venea si Ion Agarbiceanu, inalt, cu barba solemna, si citea fragmente din prozele sale. Asociatia a organizat si doua turnee literare, la Dej, Nasaud si Prundul Bargaului, in care eu aveam un mare succes de public cu poezia Deochi…”
* Apor Péter: In tot acel timp, cat eu am invatat la Cluj, nici biserica [catolica] nu am avut in orasul Cluj; acolo unde este acum [in anul 1736] biserica iezuitilor, acolo era o casa, si aceea era o casa obisnuita, in aceea era tinuta sfanta mesa; dar acolo putini oameni incapeau, iar saracii catolici se suira in podul casei si, aplecandu-se de acolo, ascultau sfanta slujba, altii stateau sub bolta portii, pe scaunele puse pentru ei, iarasi altii stateau in curte, pe acestia ba ii ardea soarele, ba ii batea ploaia.”
* Nicolae Balota: „Mi se strangea inima contempland intunecarea lenta a turnului zvelt, ce domina subtire masa impunatoare a bisericii Sfantul Mihail din inima orasului. Stiam in amurgul acela, fara sa stiu – asa cum ne este data o prestiinta obscura – ca peste ani, departe de acest oras in care am aparut pe lume, in care am copilarit, m-am copilarit, am crescut in stiinta, in pacate, in suferinta, in care m-am mai intors intr-un tarziu, dupa ce plecasem de timpuriu din el, fara sa ma mai intorc vreodata cu adevarat – stiam ca pentru mine biserica aceasta va ramane pentru totdeauna semnul de recunoastere al orasului ce fusese odata al meu.”
* Horia Badescu: „Amintiti-va Somesul de argint si de fum / cu vertebre de poduri subtiri! / Cum eram noi barbatii de-acum / cand ieseam in amurg la spatir?…”
* Mariana Bojan: „Exista in lume orase falnice, sarbatoresti, paune; orase agresive, stridente, snoabe; orase batranicioase, surde, marginite ori orase tandre, vesele, dansatoare; orase-adolescent, orase-copil, orase-materne. Dar ati auzit vreodata de Orasul-mierla? Orasului-mierla ii auzi cantecul de departe, chiar fara sa-l fi vazut…”
* Stefan Borbély: „La Cluj – scriam mai demult –, trecutul, traditia sunt mai puternice decat prezentul. Orasul nu are boema, nu are nimic din nebunia sublima a aventurii, din care se rasfira apoi, atipic, franjurile imprevizibile ale viitorului: oras-clasor (ceea ce inseamna, de fapt, esecul de a fi devenit oras-muzeu), la Cluj conteaza in mod prioritar cine pe cine continua, cine pe ai cui pasi batatoriti inainteaza…”
* Ion Brad: „Nu pot descrie bucuria incercata dupa toate zigzag-urile strabatute printre dealurile uriase al Campiei Transilvane, mai ales de la Valea Florilor pana la Cojocna si Apahida, de unde se anuntau Somesenii si marginile saracacioase, inecate de fumul fabricilor clujene. Nici o boala, nici un frison de frig, de oboseala sau emotie nu rezistau bucuriei de-a ajunge in gara marelui oras, in piata din fata ei, plina de „cocii” si „cocisi”, de mirosul intepator al cailor pompos impodobiti cu ciucuri si clopotei aurii, chemarile „Poftiti! Poftiti, domnilor studenti” „Tessék, tessék parancsolni!”, dar autobuzul vechi ne ducea spre centru doar cu un sfert din pretul trasurilor…”
* Teofil Bugnariu: „De ce iubim Clujul? Cand evoc amintirea bunicului si cand ochii mei sufletesti urmaresc cu duiosie silueta imbracata in panura a feciorului de taran de pe Somes venit pe jos, cu desagii in spate, la invatatura la piaristi, – prin ceata fumurie a vremii, drumul Clujului se umple de sirul lung al celor mai buni dintre fiii Ardealului romanesc, – dela Gheorghe Lazar si Avram Iancu, pana la ultimii studenti ai societatii Iulia…” (1936)
* Aura Christi: „Mascota de lux a echipei Gaudeamus, poetul Paul Daian, este prezent la datorie, inviorand atmosfera sau, dupa caz, detensionand-o. Ce-i drept, e fara pasarea sa de companie, celebrul cocos, lasat acasa, la Bucuresti. Vorbim despre Cluj. Clujul nostru de litere. Capitala istorica si culturala a Transilvaniei. Klausenburg. Unul dintre cele mai frumoase orase ale Romaniei. Stam in fata Catedralei Sfantului Mihail. E soare. Un soare bubuitor…”
* Sanda Cordos: „Din putinul pe care as putea sa-l spun (cu sovaiala) este ca, pentru mine, strada Kogalniceanu este cea mai frumoasa si ca, de cite ori mi se intimpla s-o intersectez (in Kogalniceanu poti sa intri din sapte parti), am, fie si pentru o suta de pasi, o stare de bine. De asemenea, am slabiciune (ceea ce inseamna, desigur, mai ales nostalgie) pentru cartierul Andrei Muresanu in care cred ca se fac cele mai grozave plimbari (tinjesc mereu dupa un timp de plimbare), pentru strada Matei Corvin si suratele ei din spatele Postei si pentru mica strada Oravita in care, la doi pasi de Filo, mi-am trait studentia…”
* Constantin Cublesan: „Intre Piata Libertatii si Catedrala ortodoxa din fata Teatrului National, pe bulevardul Dr. Petru Groza, era inca in plina vigoare corsoul, atat de specific burgurilor centr-europei, cand seara de seara lumea iesea la plimbare dupa un ritual stabilit prin legi nescrise. Pe partea dreapta, cum te duci catre Teatru, se plimbau studentii si elevii. Incepand de pe la orele inaintate ale dupa-amiezii, pana seara destul de tarziu, aici puteai sa intalnesti pe cine voiai si pe cine nu voiai, in dulcea promenada. Impresia era ca acolo toata lumea se cunostea indeaproape, ca toti aveau ce-si spune unii altora, ca aveau pasiunea plimbarilor de placere si ca aveau, mai ales, timp pentru asa ceva… Pe partea stanga, in acelasi sens de mers, se plimbau servitoarele si militarii…”
* Auguste de Gerando: „Capitala Transilvaniei este un mic oras aratos si aristocratic cu douazeci de mii de locuitori, cu strazi drepte, formate din case albe si elegante. Nobilimea transilvaneana aici sta in cursul iernii, fiecare familie are propriul ei palat. Inegalitatile, pe care le putem intalni continuu in Transilvania, aicea sunt mai batatoare la ochi decat in alte parti. Nu este priveliste rara defel caleasca cu blazon nobiliar care asteapta cu rabdare la coltul strazii sa treaca prin fata sa cireada de bivoli care se intoarce de la pasune…” (1845).
* Gheorghe Grigurcu: „Va marturisesc neted ca acest oras mi-a placut enorm. Mai precis, mi-a placut cel mai mult din toate orasele pe care le-am cunoscut. [...] Clujul are calitatile unei capitale, fara sa aiba, de pilda, defectele Bucurestiului. Este un oras puternic intelectualizat, un oras cu personalitate, insa nu are extinderea mare si nici aspectele pestrite care greveaza asupra Bucurestiului, echivocul sau levantin pe care in starile de buna dispozitie il atribuim zodiei mateine…”
* Andreas Gromo: „De la Turda, mergand spre nord, peste munti si dealuri si printre placute mici lacuri, calatorul ajunge la Cluj, care este un oras bogat de negustori, construit frumos intr-o vale pitoreasca dintre doi munti, pe un plai strabatut de-a lungul de un mic fluviu cu apa limpede de cristal, cu puternice ziduri pastrate din vremuri stravechi si cu numeroase turnuri…”(1564)
* Aurel Gurghianu: „Locuitor al Clujului din 1948, ma intreb, uneori, de ce aceasta statornicie? Intrebarea cere un raspuns subiectiv, dar si o alta intrebare: Ce i-a determinat pe Emil Isac, pe Blaga, pe Agarbiceanu, pe C. Daicoviciu sa ramana aici?…”
* Vasile Igna: „Era, acesta, Clujul studentiei mele, un oras egal cu sine, respirand civilitate si atasament, o vetustete de trai tihnit, dar si energiile miilor de tineri care-i inundau strazile odata cu venirea toamnei. Era Clujul Centrului, ramas acelasi de multi ani, nedesfigurat inca de noile cartiere de blocuri, mai purtand in el sufletul vechilor case si monumente, aerul tare al bibliotecilor si salilor de curs, ducand cu sine, ca pe un semn de perenitate, apele involburate ale Somesului si batranii castani ai parcului…”
* Florina Ilis: „Trecem prin fata Bibliotecii Academiei, aruncam o privire inspre zidurile masive si austere ale Bisericii Reformate, sfantul Gheorghe, netulburat de glasurile elevilor care razbat dinspre curtea liceului alaturat, se lupta in zale noi, de zapada, cu balaurul, dar noi cotim la dreapta, dand coltul bibliotecii Academiei si o luam inainte…”
* Tudor Ionescu: „Ile de la Cité este Ile de la Cité, iar Clujul e Cluj. [...] La Paris, desigur, este vorba despre doua brate ale Senei, la Cluj – despre Somes si Canalul Morii. Lungimea „insulelor” cred ca nu difera prea mult, latimea lor s-ar putea sa fie si ea cam la fel. La Paris, insula este legata de restul orasului prin opt poduri; la Cluj, Somesul prin noua (ce-i drept, si peste Canalul Morii mai trec, separat, inca vreo alte nouasprezece)…”
* Nicolae Manolescu: „Clujul trebuia batut cu pasul, vazut cu ochiul. Din cauza plimbarilor cu Mircea [Zaciu], n-am descoperit niciodata autobuzele ori tramvaiele Clujului, daca or fi existand. Am descoperit, in schimb, strazi, case, ziduri, pietre, poduri, statuia lui Matei Corvin (nu si pe a lui Avram Iancu!), catedrala, sediul revistei Steaua, libraria din centru si altele de care am uitat (nu, nu totusi, mai tin minte casa lui Blaga, casa lui Agarbiceanu). Mircea era un ghid indragostit de Cluj…”
* Virgil Mihaiu: „Cant Clujul eclectic si Clujul extatic / In deplina lui cumintenie / In deschiderea aripilor sale de vultur / Plutind maiestuos peste Transilvania…”
* V.E. Moldovan: „…romanii au gasit loc potrivit si priincios pornirilor noue aici la Cluj. Da! Pentruca Clujul este asezat tocmai in mijlocul pamantului locuit de romani ai tarii noastre. Clujul, cu legaturile sale de tren este usor deajuns din oricare parte cat de departata a romanilor din aceasta tara….” (1913)
* Molnos Lajos: „caci eu traiesc mereu in alt oras / unde barbatii nu povestesc despre ape / dar unde sint statui si cai de bronz / pe care tot cite-o jumatate de ora / ne cataram in fiecare duminica dupa-amiaza / linga eroii de bronz / in orasul unde eu mereu traiesc..”.
* Radu Munteanu: „De-a lungul anilor interbelici, Clujul a avut o mare insemnatate politica, dand tarii un prim-ministru, zece ministri si paispre¬zece secretari de stat. Astfel, in anul 1938 aveam in guvern pe Alexandru Vaida-Voevod in calitate de consilier regal, pe prof. Silviu Dragomir – ministru al minoritatilor si secretar general al Frontului Renasterii Nationale, pe prof. Traian Pop – ministrul Inventarului Avutiei Nationale si decan al Facultatii de drept, pe prof. Mihai Serban – secretar de stat la Ministerul Agriculturii si decan al Facultatii de agronomie si pe prof. Victor Jinga – secretar de stat la Ministerul Economiei Nationale…”
* Ion Muresan: „Vad Clujul ca pe o multime mare de oameni calatorind spre Cluj. O calatorie fara sfarsit, deoarece orasul acesta e ca o oglinda sferica. Nimeni nu cred sa fi ajuns in el. Cunosc clujeni din tata-n fiu care inca mai cauta Clujul. Inca mai ratacesc fericiti printre ipostazele mereu inselatoare ale orasului, rob fiecare al altei iluzii. Cred ca si intemeietorul orasului a ramas un extra-muros, un om in afara zidurilor, un om batand la poarta…”
* Ion Negoitescu: „Locul nasterii mele este orasul Cluj (Kolozsvár pentru unguri, Klausenburg pentru nemti), strada Calugaritelor (Apácák utca) nr. 6, in vecinatatea pietii Mihai Viteazul (Széchenyi tér). Casa, unde mama (Lucretia, 1896-1974) se afla atunci la parintii ei (tata, locotenentul Ioan Negoitescu, 1894-1972, cu garnizoana la Ora¬dea, a fost instiintat printr-o telegrama care suna cam asa: „micul Ionel te asteapta cu dor”), poate mai exista si azi, ascunsa de cladiri construite intre timp in jur…”
* Mircea Oprita: „…imi amintesc ca ai mei, cand trebuiau sa ne imbrace pe noi, copiii, cu hainele cele mai bune ca sa ne vizitam rudele mai adanc implantate in urbe, nu spuneau niciodata „mergem in Centru”, spuneau „mergem in Oras”. De parca orasul acela ar fi fost altceva decat universul vietii noastre zilnice, desi se afla doar la trei-patru strazi departare. Copilaria mea a insemnat, intre altele, si o continua campanie de prelungiri: ba trebuia prelungita o linie de autobuz, ba o conducta de gaze, ba un fir de telefon, dinspre Orasul acela fericit care avea de toate si pana la strada unde bateai mingea cu picioarele goale, fara ca prin asta sa te simti nefericit…”
* Marta Petreu: „Rece ca o cripta habsburgica si plin de ifose pina la Judecata de Apoi, orasul sta in vale ca-ntr-o caldare. Aici vine cine vrea: aici se afla nodul transilvanean al Castaliei, Universitatea, din care au iesit macar doua grupari culturale de importanta nationala: Cercul Literar de la Sibiu (nascut in timpul exilului sibian al Universitatii, continuat in Cluj dupa inapoiere) si Echinox-ul…”
* Petru Poanta: „Locuri pure arhitectural, conservate in starea lor originara, coerente estetic, nu exista. De curind, insa, a fost reabilitata mica strada Matei Corvin, care se deschide, colt cu Strada Memorandumului, spre Piata Unirii. In fundal, spre nord, se afla Casa Matei, cu o piateta in fata, din care se bifurca doua stradute, inconjurind Casa si dind spre Canalul Morii…”
* Aron Pumnul: Un calatoriu strain da urmatoarea descripciune despre targul de cai din Cluj: „Mai nainte de a parasi Ardealul, calatorind mai departe, sa ne infatisam un targ de cai, cum se tine in Cluj. Asta cetate veche numara acum la 19.000 de locuitori, are intre case si unele palate frumoase, un castel intarit, strade (ulite) large si case zidite dupa gustul din zilele noastre. Inaintea cetatii se afla un cerc facut anume pentru inchisul cailor, in carele se inchid caii si se proaba la calarit mai nainte, pe cand privitorii se afla pe niste galerii inaltate spre acest scop…” (1862)
* Horia Stanca: „Orasul se termina pe fosta Cale a Victoriei (azi str. Lenin) la biserica Sf. Petru, pe Calea Dorobantilor la Institutul de surdo-muti. De aci inainte se intindea pe sase kilometri un camp deschis pana la Someseni. Apele bailor nu fusesera inca descoperite si scoase din mlastini. [...] Spre Feleac orasul se termina prin dreptul strazii actuale Densusianu, dincolo de care nu mai era decat birtul cu gradina „La nucul cel batran”. De aci inainte aveam mult de mers la „Ziua Eroilor” pana la cimitirul acestora, departe de oras. Pe strada Andrei Muresanu vilele protipendadei se terminau unde este astazi statuia lui Agarbiceanu….”
* Mil. Stiopu: „…Si pentru ca sa nu creada cineva ca spun brasoave, treceti in lungul oricarei strazi din Cluj si va veti izbi de realitatea unei fapte crude. Corso… Lume: roi. Voci dulci, grabite. Rasete si voe buna. Cate dragosti s-au tesut aici – surasuri tandre – si… cat tutun s-a fumat! In colturi stationeaza grupuri-grupuri. Pun tara la cale – sunt filosofii ageri ai raspantiilor. Comenteaza aprins faptele zilei”. (1934)
* Grete Tartler: „Am mai ajuns la Cluj intr-un alt moment definitoriu, cand pregateam teza de licenta si trebuia sa studiez fondul Timotei Cipariu de la Biblioteca Academiei. Pe atunci, fondul Cipariu nu era inca organizat, asa ca ma aflam in fata unei comori sub forma unui morman de carti asternute pe podeaua de sticla luminiscenta (totodata tavan pentru sala de dedesubt). Oricare carte o luam in mana imi aducea inaintea ochilor vocalizari de versuri arabe, comentarii gramaticale, sublinieri facute de Cipariu…”
* Mircea Tomus: „Slujbele de duminica si sarbatori, dar si din fiecare dimineata si seara, neintrerupte, la Catedrala Ortodoxa, nici in timpul ocupatiei, isi recapatasera intreaga amploare si stralucire din anii de dinainte de 1940. Catedrala era deschisa, in fiecare zi a saptamanii, de dimineata devreme si pana seara tarziu…”
* Radu Tuculescu: „De cite ori exersam in fostele chilii, straniul sentiment ca nu sint singur nu m-a parasit niciodata. Dar si atunci cind repetam cu cvartetul ori orchestra, simteam in jurul meu prezente invizibile. Umbrele transparente ale calugarilor franciscani, incovoiate de semiintuneric, ascultind cu glugile trase peste ochi. Uneori, o racoroasa adiere ca o subtire pala de vint, imi atingea degetele care se agitau pe corzi. Parca mi se trasmitea un mesaj pe care nu l-am putut descifra niciodata…”
* Ion Vartic: „In 3 septembrie 1903, Caragiale, cel mai mare scriitor roman al momentului, a sosit pe neasteptate la Cluj. Era vorba, in secret, de o vizita de tatonare, ce venea sa desavirseasca tentativele sale, incepute inca din 1891, de a se stabili in Ardeal, ca intr-un rivnit exil voluntar. Cu aceeasi intentie, el revine la Cluj in 18 martie 1904. (Ca o subtila coincidenta, aceasta a doua vizita a sa corespunde tocmai cu perioada in care primaria orasului si firma austriaca „Fellner & Helmer” fac preparativele – aprins dezbatute de opinia publica clujeana – de incepere a construirii Teatrului National.)…”
* Alexandru Vlad: „Intai Clujul a fost pentru mine o pata luminoasa pe cer, pe fondul negru al norilor compacti si umezi de toamna tarzie. Asta vedeam eu de la mine din sat, doar peste cateva dealuri si in directia in care mi se spusese ca era orasul. Trebuie sa fi fost pe vremea cand s-au introdus neoanele…”
* Ion Vlad: „A fost odata un oras linistit, agitat doar de fluxul studentimii, de sosirea ei, de teii infloriti din strada Kogalniceanu, pe vremea cind in Universitate se intra cu dificultate, dupa examene de admitere grele. A fost odata un oras cu rare automobile (miracole ale strazilor pasnice), cu autobuze mizere, devenind acum un oras al claxoanelor nervoase, exasperate, agresive si grobiene, cu trotuare cucerite de masini si cu pietoni haituiti, urmind sa fie exterminati…”
* Mircea Zaciu: „Cred ca „strada Bisericii Ortodoxe 12” e o adresa destul de cunoscuta in mediile scriitoricesti: aici erau trimise sutele, poate miile de plicuri pentru proiectatul Dictionar al scriitorilor Romani, tot aici am elaborat primul dictionar (Scriitori romani, 1978), cele doua volume omagiale la centenarul Agarbiceanu si Liviu Rebreanu, precum si majoritatea cartilor mele tot aici au fost scrise, la geamul ce da spre bisericuta ctitorita in veacul al XVIII-lea si spre un orizont valurit, asa de romanesc, ale carui culori mi-au luminat in toate anotimpurile, scrisul…”

Iata numele „martorilor”: Elena ABRUDAN, Dorin ALMASAN, Valeriu ANANIA, APOR Péter, Ioan-Pavel AZAP, BALÁZS Imre József, Nicolae BALOTA, Sanziana BATISTE, Horia BADESCU, Alexa Gavril BALE, Mariana BOJAN, Stefan BORBÉLY, Ion BRAD, Lavinia BRANISTE, Nicolae BREBAN, Teofil BUGNARIU, Virgil BULAT, Mircea Ioan CASIMCEA, Dumitru CERNA, Doina CETEA, Minerva CHIRA, Aura CHRISTI, Ioana CISTELECAN, Ion COCORA, Eugen COJOCARU, Sanda CORDOS, Cornel COTUTIU, Constantin CUBLESAN, Adi DOHOTARU, Raluca FILIP, Andrei FISCHOF, Auguste de GERANDO, Mircea GHITULESCU, Mircea GOGA, Vasile GOGEA, Adrian GRANESCU, Gheorghe GRIGURCU, Andreas GROMO, Claudiu GROZA, Aurel GURGHIANU, HEREPEI János, Laura HUSTI-RADULET, Vasile IGNA, Florina ILIS, Tudor IONESCU, Martha IZSÁK, Alexandru JURCAN, Ioan KEMÉNY, Vasile LECHINTAN, LASZLO Alexandru, Johannes LINCZIGH, LUKÁCS József, Statuia Sfintului Gheorghe, MAKKAI Laszlo., Stefan MANASIA, alergand prin MANASTUR dupa bani, Nicolae MANOLESCU, Victor Constantin MARUTOIU, Alexandra MEDREA, Virgil MIHAIU, Ovidiu MOCEANU, Andrei MOLDOVAN, V.E. MOLDOVAN, MOLNOS Lajos, Radu MUNTEANU, Ion MURESAN, Marcel MURESEANU, Ion NEGOITESCU, Ioan NEGRU, Victor NICOLAE, Olimpiu NUSFELEAN, Mircea OPRITA, Maria PAL, PASSUTH László, Dora PAVEL, Ovidiu PECICAN, Cosmin PERTA, Irina PETRAS, Marta PETREU, Petru POANTA, Ion POP, Mircea POPA, Adrian POPESCU, Titu POPESCU, Aron PUMNUL, Ilie RAD, Aurel RAU, Dan REBREANU, Persida RUGU, Horia STANCA, Virgil STANCIU, Octavian SCHIAU, Aurel SOROBETEA, Mil. STIOPU, Cs. SZABÓ László., Grete TARTLER, Victor TARINA, Flavia TEOC, Mircea TOMUS, Adrian TION, Radu TUCULESCU, Cornel UDREA, Ion VARTIC, Mircea VAIDA-VOEVOD, Valeriu VARVARI, Theodor VASILACHE, Alexandru VLAD, Ion VLAD, Romulus VUIA, George VULTURESCU, Mircea ZACIU, Andrei ZANCA.

Sursa:  infoarte.ro